M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Diane se întreabă dacă Facebook a devenit poliţia internetului: „Facebook este pe cale de a deveni o poliţie, o ‘securitate’, sau un KGB al internetului! Dacă acceptăm ca Facebook să ne controleze vieţile şi intrăm în jocul şi regulile lui, ne merităm soarta… Dacă şi aici ne lovim de cenzură, poliţii şi dictaturi, cum, unde, în ce fel vom mai respira aerul libertăţii? (…) Un prim pas ar fi să renunţăm la conturile noastre de pe Facebook… Dacă Facebook face legea, ce mai fac legiuitorii?”

Dana Fodor ne spune o poveste a cărei eroină are de ales între bărbat şi maşină: „Ce șmecheră se simțea Ginuța noastră, tiii! În câteva luni a reușit să strângă ceva bani, a răbdat de foame… Voia să-și cumpere o mașină la mâna a doua sau chiar a treia, pusese ochii p-un ‘Pejo’ argintiu… Într-o zi, s-a îndrăgostit de un taximetrist… Relația cu el n-a durat trei luni. O enerva la culme. Nu-i vorbea decât… despre cum își șmenuiește aparatul de taxat ca să încarce clientul la călătorii și cum îi păcălește pe prostănacii din provincie și îi duce de la gară în Buzești, cu un ocol prin Colentina…

După el a urmat… un măcelar… prost ca un balaur… În mintea lui, orice muiere era formată din mușchi, vrăbioare, antricoate, rasoale, pulpă, spată, rasoale, fleici și greabăn… A treia oară a nimerit un intelectual: Benone. Are ochelari și e jurnalist… Când cei doi fac dragoste știe tot blocul… Bubuie vecinii în țevi… Cad icoanele de pe pereți, că Ginuța e tare credincioasă… Dup-aia a cerut-o și de nevastă… Acum Ginuța… dacă zice ‘da’, banii pentru ‘Pejoul’ argintiu se vor duce pe cheltuielile cu nunta. Dacă zice ‘nu’, unde mai găsește ea bărbat viril ca Benone de la ziar?”

Chinezu a făcut un fotoreportaj cu nod în gât: „…Sunt momente în care sistemul meu de apărare sufletească este cam degeaba… Am simţit că trebuie să încerc să vă fac să înţelegeţi de ce m-a lovit atât de tare – uite, şi acum când scriu aceste rânduri mi se strânge stomacul… – vizita pe care am făcut-o la Geamăna, lângă Roşia Poieni, la iazul de decantare de acolo. Poate că ar trebui să mă rezum la a vă spune că, atunci când am văzut priveliştea de acolo, am simţit că mi se strânge stomacul, că mi se pune un nod în gât, am strâns pumnii tare şi din dinţi şi mai tare şi mi-a venit să plâng…

…Ceea ce ţie ţi se părea a fi luciul apei este, de fapt, o vomă minerală, scuipată din stomacul omului civilzat şi împinsă de diafragma bestiilor tehnologice care, la oareşce depărtate, sfârtecă muntele… Ajungi la mal… Un mal care nu separă pâmântul de apă, ci pământul de alt pământ… Pământul care ne dă viaţă de pământul care nu o să mai trăiască niciodată… Şi ajungi pe un fel de pasarelă… Nişte scânduri prinse de nişte bidoane de alea mari de pastic albastru, cu denumiri de alea de parcă simţi răsuflarea profei de chimie din liceu în urechi”.

Mixy ne descrie cum e muzica de tineret: „Venea ziua când unicul băiat al lui tăticu’ împlinea 16 ani… Tăticu’ l-a întrebat pe Unic ce vrea să facă de ziua lui, pe unde vrea să şi-o serbeze? (…) Băiatul Unic s-a gândit profund cale de 30 de secunde şi i-a spus… că ar fi mai bine să-şi facă ziua la un local… În toată compilaţia de… pe stick erau aşezate stiluri de pop-dance, rock, hip-hop, altele şi 3 manele… Cam trei sferturi din invitaţi stăteau şi beau la mese, pe motiv că ăsta nu e stilul care-mi place mie.

După câteva ore a venit rândul să ruleze prima manea din stickul cu muzică. S-au ridicat timid câteva fete, au tras după ele câţiva băieţi, aburii micuţi de bere de un grad jumate s-au ridicat în acelaşi timp cu alţi câţiva invitaţi care au început să bată din palme şi să fluiere, atmosfera s-a însufleţit… După acest moment, tinerii şi-au dat seama cum pot să se distreze, iar tăticu’ a aflat cum e să asculţi doar 3 manele timp de 3 ore”.

Adelinailiescu a aflat de metamorfoza vulturului: „Vulturul… ascunde o taină. Şi o dramă în acelasi timp. E aproape miraculos cum supravieşuieşte în zone aride, reci, neprietenoase cum sunt Munţii Anzi… Poate trăi cam 70 de ani, fiind una din păsările cele mai longevive.

Dar… când trec de 40 de ani, ciocul vulturului se înconvoaie atât de tare, încât nu mai poate sfâşia prada. Ghearele slăbesc şi ele şi nu mai pot căra prin aer ce a vânat… Atunci vulturul are de făcut o alegere dureroasă: să moară măcinat de foame şi neputinţă sau să se transforme! Şi alege viaţa, plătind un preţ înfiorător!”.

Spanac ne spune de ce în Rusia totul e posibil: „Ruşii au intrat în conştiinţa naţiunilor drept cea mai beţivă şi rezistentă la frig naţie… Aici se bea oriunde, în circulaţie, în Piaţa Roşie, în Kremlin, lângă Kremlin, la nuntă, la şcoală, în metrou… Dă-i unui rus vodcă şi va trece Uralii.

Sportul naţional rusesc nu este doar alcoolismul din tată în fiu, ci grandomania. Prezentaţi în filme drept nişte stânci neînfricate cu nas roşu şi privire neclară, ruşii vor să aibă totul la superlativ şi la dimensiuni cât mai mari, pentru a compensa alte lipsuri. De la tancuri, la femei, de la clopote de biserică la armată, la ei totul trebuie să fie mare, bombastic şi construit rapid după modele furate de la Occident. Tot ce fac ‘porcii capitalişti’, ruşii pot face mai bine şi mai mare!”.

Comments

comments