M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări apărute în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Radu Herjeu crede că numai în România un pacient poate să nu fie informat asupra stării lui de sănătate: „…Înainte de a evada pe meleaguri străine în căutare de respect pentru profesionalismul lor, unii medici ar trebui să se întrebe dacă îl merită… Un bărbat de 42 de ani din Sibiu… a mers la spitalul judeţean să-şi extirpe o aluniţă. Medicii… au recoltat şi probe pentru biopsie, obligatorie pentru depistarea unei eventuale tumori canceroase.

După intervenţie, omul a plecat acasă, aşteptând rezultatele analizelor. ‘Nu sunt gata’ i s-a răspuns de fiecare dată… Şi… după un timp a uitat… Doar că, după o jumătate de an… a mers la un laborator privat. Şi a aflat că are cancer de piele, cu metastaze la ficat şi plămâni… Chiar presupunând că acesta n-a mai dat niciun semn de viaţă şi nu s-a mai interesat deloc de analize, nu s-a găsit niciun om normal la cap care să-l anunţe că nu e de joacă şi că trebuie musai să se trateze?”

Cristian Verzea ne arată de ce nu vom fi niciodată japonezi: „1. Ştiaţi că în Japonia copiii fac curat în şcoli în fiecare zi, timp de un sfert de oră, alături de profesori…? (…) 5. Ştiaţi că rata de alfabetizare a Japoniei se apropie de 100%? 6. Ştiaţi că în Japonia, elevii de la clasa întâi până la clasa a şasea trebuie să înveţe etica în relaţiile cu ceilalţi oameni?

7. Ştiaţi că japonezii… nu au servitori? Părinţii sunt responsabili pentru casă şi copii. 8. Ştiaţi că nu există nicio examinare de la clasa întâi până la clasa a treia, pentru că, în opinia japonezilor, scopul educaţiei este de a insufla concepte şi formarea caracterului, nu doar de examinare şi îndoctrinare? (…) 14. Ştiaţi că în Japonia este acceptabil să adormi la serviciu pentru că se consideră că somnul este determinat de munca grea?

Alexandra Anamaria ne vorbeşte despre privirea unui bărbat: „Privirea unui bărbat are puterea să rupă-n bucăţi orice temere a femeii, are puterea de a-i risipi orice urmă de neîncredere, are puterea de a o face să se simtă invincibilă! (…) Alături de el, femeia va învăţa să îndrăznească…, având siguranţa că cineva va fi acolo pentru ea întotdeauna…

Privirea unui bărbat este ca focul: văpaia sa te poate înconjura în semn de protecţie…, îţi poate grava în suflet iubirea cea mult sperată, dar poate să te şi ardă, transformâdu-te-n cenuşă disipată. Privirea unui bărbat îţi poate da putere şi încredere, iar atunci când este însoţită de un zâmbet larg şi doi ochi strălucitori, te va face să crezi că eşti cea mai frumoasă femeie de pe pământ. Lângă el eşti diamant, nu simplu lut!”

Răzvan Ianculescu a scris despre infidelitate: „Fidelitatea este statornicia în convingeri, în sentimente sau în atitudine. Infidelitatea reprezintă lipsa devotamentului. …Cel mai frecvent aducem în discuție infidelitatea atunci când vorbim despre modul în care oamenii se comportă vizavi de alţi oameni. Alţi oameni, de obicei, de sex opus.

Vulturul negru este monogam… Dacă vulturul va fi observat curtând alta decât perechea sa, va fi atacat în mod violent de către întreg grupul. Nu numai partenera lui se va manifesta violent, încercând să-şi ucidă partenerul infidel. O vor face cu toţii, iar infidelitatea aduce de cele mai multe ori moartea… Infidelitatea este probabil una dintre cele mai eficiente metode prin care îţi poți transforma jumătatea într-o fiară capabilă uneori chiar să ucidă”.

Spanac ne prezintă o ştire cutremurătoare: „O știre de ultimă oră vine din cartierul Berceni, această Mecca a câinilor vagabonzi. Grivei, patrupedul iubit de toate şaormeriile şi patiseriile din zonă, a fost sfâşiat cu bestialitate de un preșcolar. Grozăvia s-a petrecut sub ochii trecătorilor oripilaţi, care nu au putut salva bietul câine din colţii de lapte ai preşcolarului violent…

Iată și câteva declaraţii la cald: Aşa câine cuminte nu am văzut vreodată! N-a muşcat decât intelectualii care s-au încumetat să treacă pe aici…, suspină cu lacrimi în ochi Irina Căldăraru, florăreasă… O faptă incredibilă, domne! Unde ajunge ţara asta? Huo Băsescu! Era aşa cuminte căţelu’, mânca ce cădea pe jos…, nu lătra decât noaptea, să nu deranjeze clienţții. Şi vine nemernicul ăla şi-l omoară! Jos Băsescu! La puşcărie! a declarat plin de nervi Dorel Şugubăţu, şaormist”.

Comments

comments