M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări care au apărut în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.
Alexandra ne împărtăşeşte sentimentele ei după ce a văzut filmul Strigătul mut. “Adevăratul test al calibrului moral al unei naţiuni este felul în care sunt trataţi cei mai slabi şi mai vulnerabili. Cum ne purtăm cu aceia care nu au o voce, cu aceia care nu se pot apăra singuri? Cu dizabilii, cu nenăscuţii, cu cei cu probleme mentale?”
Anul trecut a fost perioada în care s-au înregistrat cele mai multe avorturi în rândul tinerelor din România, cu vârste cuprinse între 11 şi 19 ani… Peste 10.000, au făcut întrerupere de sarcină… Femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil… Viaţa începe în momentul concepţiei… Aş fi vrut să spun mai multe, să-mi exprim într-un fel repulsia faţă de acest măcel, dar nu-mi găsesc cuvintele.
Emil Călinescu combate falsele argumente ale unui gay care nu are decenţa de a tăcea: “El confundă persoanele care se împotrivesc ideii de homosexualitate cu persoanele care se impotrivesc căsătoriei cuplurilor gay… Dacă două persoane doresc să facă sex ele sunt libere s-o facă la ei acasă, indiferent de sexul lor. Căsătoria este însă de când lumea între persoane de sex diferit… Din punctul meu de vedere (şi nu numai) un copil nu ar trebui crescut de doi taţi sau de două mame…”.
Vienela se amuză de cele aflate pe net: …Am ajuns pe un site unde poţi găsi răspunsuri la cele mai ciudate… întrebări. Am găsit acolo persoane (pariez că foarte mici de vârstă) care întrebau despre ce ar mai putea scrie pe blog. Vă las câteva dintre răspunsurile care mi-au atras atenţia şi m-au făcut să scriu această postare: ”Intr-un blog personal iti scrii viata ta personala de zii cu zii”, ”ura, moarte si respect…”, ”incearca sa scrii multe prostii si injuraturi”.
Cotos se arată îngrijorat de datele statistice ale ultimului recensământ: „…Cei de la Institutul Național de Statistică au oferit publicului larg datele oficiale ale recensământului… Locuitorii stabili al acestui oraș sunt în număr de 123.000 de persoane. Față de anul 1992 am scăzut cu aproximativ 25.000 de persoane… Se estimează că în ritmul acesta de scădere, populația orașului prin anii ‘50 va fi de 65.000 de suflete… Lipsa unui viitor sigur se reflectă în numărul copiilor care vin pe lume”.
Adelinailiescu se întreabă cine ar putea să-i încheie bluza: “…Mi-a căşunat pe bluza mea de spital care mi-a inspirat această postare de om tembel şi cu mintea în ceaţă. E o bluză chiar draguţă, de-aia ‘de firmă’… N-am cumpărat-o eu, că la mine, la magazinul sătesc, nu aduce aşa ceva… Are un singur defect: are capse! …Dacă mă aşez pe scaun sau dacă mă umflu puţin în pene, pac! sare o capsă. Dacă mă aplec, pac! sare şi a doua… Aşa că stau şi mă uit cum îmi sar capsele la bluză şi mă întreb ce fel de costum ar trebui să-mi achiziţionez…”
IanculescuHimself ne vorbeşte cu curaj despre frică: “Se spune că cele mai multe cauze ale temerilor vin din copilărie… Părinții inventează fel și fel de amenințări pentru copiii lor. Nu te duce într-un loc întunecat pentru că va ieși babaul de acolo și te va mânca… Nu fii neastâmpărat că vor veni țiganii și te vor băga într-un sac… Copiii le asimilează ca atare, iar unele dintre ele rămân tatuate pe creier… Am prieteni care au schimbat buletinul de două ori deja și care au frică de întuneric… Și oamenii provoacă frica. Frica de învățătoare sau de un anumit profesor generează ură… Un copil terorizat va urî toată viața oamenii pe care el îi găsește la fel ca profesorul din trecut”.
Ruxandra Oprea scrie în jurnaluluneieve despre oamenii care au ştiut cum s-o piardă: “M-a durut atitudinea acelor oameni care… mi-au spus că îmi vor şterge fiecare lacrimă, dar în momentul în care din cauza lor a curs potopul, au tăcut brusc… Sunt oameni care, deşi te însoţesc, nu înseamnă că îţi sunt alături… Sunt oameni care, deşi te aud, nu te ascultă… Sunt oameni care, deşi te privesc nu te văd… Sunt oameni care, deşi te însoţesc pe drumul tău şi îţi fac promisiuni, într-o zi vor coti brusc pe alte drumuri…”
Tare mult imi plac anumite duminici. Ma trezesc, deschid calculatorul si imi vad numele in lista de recomandari pregatita de tine. Iti multumesc mult!
M-am decis ca astazi sa nu scriu nimic. Incerc sa imi vititez prietenii, pentru ca evenimentele (prea multe) din ultimul timp nu mi-au lasat timp pentru asa ceva.
Duminica faina sa ai si tu!
Mulţumesc, la fel şi ţie!
Multumesc ca ma urmaresti, multumesc de recomandare. Si ma bucur ca nu esti cu turma, sa te dai “gay-friendly” doar pt ca un blogger asa ar trebui sa fie.
N-am nimic cu nimeni, dar ăştia sunt indecenţi fiindcă deschid gura.
Dacă tac şi sunt banca lor, fără să se manifeste, să facă ce vor.
Mulţumesc pentru recomandare! 😀
N-ai de ce. 🙂
Curajos articolul lui Emil. Bun chiar.
Si Cotos are un articol bun. Iarasi are un articol bun 🙂
Ambele sunt bune, altfel nu le recomandam…
Mersi frumos 🙂 Onorat, ce mai 🙂
N-ai de ce, e “vina” ta! 🙂
Iti multumesc mult pentru recomandare.
Cu plăcere.
Acesta va fi de acum numele tău în blogosferă, O Evă?
Ca să ştiu cum să te numesc, nu de alta. 🙂