O secretară m-a invitat la o discuţie cu patronul firmei la care lucram. În cazuri de acest fel, primul imbold e să te întrebi ce ai greşit şi ce repercusiuni poate avea greşeala asta. În timp ce mergeam spre biroul patronului, un prieten m-a întrebat încetişor: „Coane, ţi-ai luat chiloţi de tablă?”. I-am răspuns să mi-i dea pe-ai lui, fiindcă ştiu că el e pregătit să i se tragă picioare în posterior.
Asta m-a deconcentrat şi am realizat că n-are rost să-mi frământ creierii în căutarea motivului pentru care mă cheamă patronul. Nu-l cunoşteam foarte bine. Din rarele contacte pe care avusesem cu el, ştiam că e un tip foarte exigent, dar corect. Când secretara m-a introdus în biroul lui, el s-a ridicat în picioare, lucru care m-a liniştit. Dacă avea de gând să-mi reproşeze ceva, nu se obosea să fie atât de protocolar. N-aveam nevoie de chiloţi de tablă.
M-a întrebat dacă vreau o cafea. Aiurea! Voiam să ies de acolo cât mai repede. Dar i-am cerut secretarei un pahar de apă minerală, ca să arăt că apreciez ospitalitatea. Patronul mi-a spus pe numele mic şi m-a rugat să-l tutuiesc. Suntem nişte colegi de aceeaşi vârstă, tragem la aceeaşi căruţă, să nu ne formalizăm. Mă gândeam că atunci când voi avea un birou ca al lui şi o secretară, poate vom fi colegi…
A intrat abrupt în miezul problemei. Mi-a spus că s-a hotărât să-şi extindă afacerea, deschizând încă un punct de lucru în oraş. Avea nevoie de un şef de birou şi că s-a gândit că eu aş fi omul potrivit. Sincer, nu mă aşteptam, fiindcă eram relativ nou în firmă. Asta nu conta. Îl interesa faptul că mai condusesem nişte grupuri de oameni, ori avea nevoie de cineva cu experienţă pe această linie. Trebuia doar să înţeleg foarte bine care este scopul pe care îl urmăresc.
Am stat vreo oră şi jumătate în biroul lui şi am ieşit fiind prieteni. Ei da, chiar urma să fim colegi. O să am un birou pe care mi-l voi amenaja cum doresc. De la actualul loc de muncă îmi puteam alege numai câţiva oameni. Printre alţii, l-am luat şi pe omul cu chiloţi de tablă, fiindcă aveam încredere în el ca om şi ca profesionist. Trebuia să angajez restul personalului şi, desigur, şi o secretară.
Aveam un fond pentru a cumpăra tot ce era nevoie. Am făcut nişte calcule şi am constatat că e mai bine să închiriez nişte multifuncţionale şi să închei un contract de service pentru ele, decât să cumpăr unele noi. A fost simplu. Am căutat pe net service multifuncționale şi am găsit exacat ce voiam. Astfel, am făcut o economie importantă din fondul de investiţii. Aveam mult de lucru, dar eram mulţumit.
