Cineva mi-a făcut observaţie că nu sunt în rând cu lumea: orice om a scris câteva bancuri în blogosferă, iar eu sunt tributar pe acest tărâm. Sincer, multe bancuri pe care le ştiu sunt deja fumate. Singura mea şansă e să-mi aduc aminte de nişte bancuri mai bătrâne decât partidul comunist chinez. În cele din urmă, m-am hotărât pentru nişte umor negru pentru zile albe, care sper să nu scandalizeze prea multe mame din blogosferă.
Ştiţi cum se face un avort reuşit la canibali?
Se mănâncă mama în jurul copilului.
###
O mamă sadică îşi plimba plodul de 2-3 ani pe aleile din parcul Cişmigiu. La un moment dat, copilul a început, rugător:
– Vleau bobo!
– Lasă bomboanele, că-ţi strici foamea!
– Mama, vleau bobo!
– Lasă gura!
– Mami, bobo!
– Taci din gură, nu mă enerva, că nu ştiu ce-ţi fac!
Copilul, nimic, o ţinea una şi bună, voia bomboane, spre iritarea crescândă a maică-sii. În cele din urmă, scoasă din sărite, mama sadică îşi luă plodul de picioare şi începu să-l izbească cu ţeasta de caldarâm:
– Na bobo, nenorocitule, na bobo!
O altă mamă sadică tocmai trecea pe acolo şi, văzând scena, îi atrase atenţia mamei cu copilul neascultător:
– Uşor, dragă, că-i sare pălăriuţa din cap!
– N-avea grijă, i-am bătut-o în cuie!
###
Pilotul de încercare fu trimis să testeze un nou aparat de zbor, având grijă să ţină în permanenţă legătura radio cu turnul de control, pentru a primi instrucţiuni, în caz de urgenţă, chiar de la proiectantul avionului. La un timp după decolare, pilotul văzu cu groază că unul dintre cele două motoare a luat foc, aşa că strigă:
– Turnule! Mi-a luat foc un motor!
– Nu-ţi face griji! îl auzi el pe proictantul avionului. Apasă pe butonul albastru!
Apăsă pilotul pe butonul albastru, căzu motorul arzând şi apăru altul, automat, care începu imediat să meargă, iar aparatul se redresă. Dar nu peste mult timp, el constată că şi celălalt motor a început să ardă.
– Turnule! Celălat motor a luat foc!
– Nicio problemă! spuse calm proiectantul avionului. Apasă pe butonul verde!
Pilotul apăsă butonul verde, apăru un alt motor care se puse în funcţiune în locul celuilalt, care căzu. Avionul s-a redresat din nou, spre uşurarea pilotului. Dar, după numai un minut, el văzu cu groază că ambele motoare, deşi erau noi, luaseră foc.
– Turnule! Ce mă fac?! Au luat foc ambele motoare!
– Nu-ţi face griji, auzi pilotul vocea liniştitoare a proiectantului. Apasă pe butonul negru!
Plin de speranţă, pilotul apăsă pe butonul negru, şi auzi în carlingă o înregistrare: “Tatăl nostru care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău…”
###
Un individ ţinea cu greutate două cutii de lemn sub ambele braţe, în staţia de tramvai. O femeie amabilă îl ajută să se urce, după care sui şi ea. Bărbatul îi mulţumi şi o întrebă:
– Doamnă, mai e mult până la staţia Zambilelor?
– Nu, domnule, ajungem repede. Eu tot acolo cobor.
– Vai, ce mă bucur că are cine să mă îndrume! spuse plin de recunoştinţă bărbatul, aranjându-şi cutiile sub braţe.
Coborâră amândoi, femeia ajutându-l cu cele două cutii, iar bărbatul spuse:
– Vă foarte mulţumesc pentru amabilitate, nu ştiu ce mă făceam fără dvs.! Ştiţi cumva care e blocul OP14?
– Da, domnule, în OP14 locuiesc şi eu!
– Vai, ce mă bucur că v-am întâlnit! Cerul v-a trimis să mă îndrumaţi! Ştiţi cumva, doamna Popescu de la apartamentul 152 o fi acasă?
– Păi eu sunt Popescu de la 152! îngăimă femeia, nedumerită.
– Vai, doamnă, ce mult mă bucur că v-am găsit! spuse bărbatul cu elan. Îi întinse cutiile din lemn şi adugă cu efuziune: V-am adus copilaşii din tabără!
###
Să aveţi o zi albă!
Postarea asta este un fel de “Gigele, fii cuminte nu te mai juca cu cutitul si aduna-ti degetele de pe masa!”, nu?
Dupa amiaza faina!
Cam aş. Pe ăsta nu-l ştiam!
Zi bună şi ţie!
:)) Pfuaii eu sunt in urma rau ptr ca nu am scris niciodata un banc pe blogul meu dar in schimb le citesc cu placere pe unde le gasesc 😀 O duminica faina!
Mulţumesc, la fel!
Bune bancuri, cu gust! Weekend placut in continuare…
Mulţumesc, la fel şi ţie, Adi!
Asa e ca şi melodia #nopţi albe, pentru zile negre# :))
Mâine e luni şi cred că bancurile de mai sus vor prinde foarte bine!
Sper! Lunea e cea mai grea zi la seviciu…
Ultimul e mai negru si sadic decat prevede legea. :))
Sper să am parte de indulgenţă,
fiind la prima abatere…
M-iau înseninat ziua de luni, de aceea le-am dat mai departe 🙂
Mulţumesc, Cornele!
Nu cred ca am cinci bancuri pe blog… Si alea puse la primele editii Happy weekend, la inceputul anului trecut. :))
Nu prea gust bancurile astea nebune… Cred ca sunt defecta. :))
Poate eu sunt defect, că le-am pus pe blog…
Nu ma dau in vant dupa bancuri, dar astea mi-au facut pilea gaina, desi vad ca ceilalti le-au gustat din plin. E clar ca e ceva in neregula cu mine. 🙁
Nu, Nice, bancurile sunt pentru un anumit gust. Am văzut cam ce umor circulă acum şi am vrut să aduc ceva nou (nu neapărat mai bun, ci mai puţin cunoscut). O să mai observi, de altfel, încercări pe care le fac de a vitaliza blogul. Unele s-ar putea să-mi iasă, dar cele mai multe, nu. Este un risc asumat.
Pe ala cu palariuta batuta-n cuie mi l-am amintit. Il stiam. Restul sunt noi. Sadice. Imi place orice fel de banc. Sa aiba poanta buna asta e conditia principala. 🙂 Si astea au.
Tu eşti nouă, bancurile sunt vechi!
Pai am zis ca sunt noi…pentru ca nu le stiu. :))
Trebuia sa scriu “noi pentru mine”. Asa era corect.
Ei, hai să nu fim formalişti! E de ajuns să râdem când e de râs.
Eu n-am semne d-astea cu feţe zâmbitoare, triste etc. Nu ştiu cum şi de unde să le iau, fiindcă, uneori, un simplu astfel de desen e un răspuns.
Ce să-ţi spun? Felicitări pentru gust!