Un prieten, Costel, şi-a luat o tipografie second-hand. Cum eram cât de cât familiarizat cu astfel de utilaje, l-am vizitat, ca să văd pe ce dăduse bani buni. Tipografia fusese montată şi reglată, ba existau şi nişte mostre de produs. E drept, mi-a plăcut maşinăria, fiindcă avea patru grupuri de culoare şi, practic, putea imprima în policromie. Însă grupurile erau cam murdare. Costel mi-a spus că ştie cum să le cureţe. Cu această ocazie, am aflat şi unde poate fi folosită gheaţa carbonică.
Practic, gheaţa carbonică este dioxidul de carbon (CO2) adus din stare lichidă în stare solidă, prin micşorarea controlată a presiunii şi a temperaturii la -78,5°C. Se creează o energie cinetică prin care se îndepărtează stratul de murdărie, în cazul tipografiei lui Costel, pete de vopsea, de ulei, de tuş, de reziduuri etc., iar utilajul de sablat lasă o atmosferă curată şi uscată. Fără gălăgie şi foarte repede, se obţine o curăţenie absolută.
Gheaţa carbonică se mai numeşte şi gheaţă uscată, iar folosirea ei prezintă multe avantaje. A devenit deja o practică obişnuită şi larg răspândită sablarea cu gheaţă carbonică. Costel mi-a spus că principiul e simplu: printr-o duză se aruncă granulele de gheaţă cu aer comprimat, combinând viteza lor cu acţiunea de sublimare.
Sablarea cu gheaţă carbonică o înlocuieşte excelent pe cea cu nisip, jet de apă, abur sau solvenţi. Reziduul de bază al sablării cu gheaţă carbonică e dioxidul de carbon sublimat. Gheaţa uscată e folosită şi la ocazii festive, pentru a se obţine efectul de fum în paharele cu băutură. Produsul nu-i toxic, iar băutura poate înţepa uşor la limbă, precum sifonul, datorită dioxidului de carbon. Fiind foarte reci, băuturile alcoolice îşi pierd din agresivitate, evidenţiindu-se în schimb aroma.
Dar principala utilizare a gheţii carbonice este, desigur, de a păstra mâncarea, băutura etc. în stare proaspătă, fără a utiliza metoda refrigerării ciclice. Gheaţa carbonică e folosită pentru îngheţarea instantanee a alimentelor şi la fabricarea îngheţatei.
Când gheaţa carbonică ajunge în apă, procesul de sublimare e mult accelerat, formându-se nori de ceaţă. Această proprietate poate fi folosită în discoteci, cluburi de noapte, teatre etc., locuri unde sunt folosite maşini de fum pentru crearea unor efecte speciale în spectacole.
Costel mi-a spus că s-a documentat serios şi a aflat că gheaţa carbonică poate fi folosită până şi în medicină, pentru eliminarea negilor şi a verucilor de pe piele.
Instalatorii utilizează un echipament special care formează dioxidul de carbon lichid aflat sub presiune ca un fel de manşon în jurul ţevilor. Imediat ce se formează gheaţa uscată, apa îngheaţă, făcând o priză de gheaţă. Astfel, lucrătorii pot repara instalaţia fără să oprească alimentarea cu apă.
De asemenea, gheaţa carbonică mai poate fi folosită şi pentru scoaterea plăcilor de gresie sau pentru îndepărtarea facilă a izolaţiilor fonice de pe caroseria maşinilor.
Modificarea precipitaţiilor dintr-un nor se poate realiza tot cu ajutorul gheţii uscate. Înainte de a fi înlocuită cu iodura de argint, gheaţa carbonică era folosită în experimente pe scară largă în anii ’50. Un mare avantaj al acesteia e faptul că nu-i prea scumpă şi deloc toxică. Are însă şi un dezavantaj: trebuie trimisă întotdeauna în zona de suprarăcire a norilor vizaţi.
Costel a precizat că acestea sunt doar câteva dintre aplicaţiile gheţii uscate. În plus, acum ştie şi de unde se poate procura gheață carbonică pentru sablare, aşa că, în curând, tipografia lui va arăta ca scoasă din cutie…
