Prietena mea m-a rugat să-mi programez o săptămână de concediu de odihnă în octombrie! De ce? Ca să ne cumpărăm bilete de avion cu preţ redus pentru destinaţia Londra. Tatăl ei e detaşat în Anglia, pentru cel puţin un an, lucrând la un proiect anglo-român, iar Ioana vrea să profite de acestă ocazie ca să vizităm Londra cu bani puţini. Cazarea şi masa nu ne costă nimic, iar biletele de avion le luăm la cel mai mic preţ din România. Ei da, asta vacanţă cu preţ redus!
În octombrie are tatăl ei concediu de odihnă şi, în loc să vină imediat acasă, va întârzia ca să ne aştepte pe noi şi să ne arate oraşul. Desigur, va veni şi mama Ioanei cu noi. De obicei, nu-mi place ca altcineva să-mi programeze mişcările, cu atât mai puţin concediile, însă ştiu că pietena mea are intenţii bune. Sincer, nu eram pregătit psihic pentru o întâlnire atât de lungă cu viitorii mei socri, dar ca să-i fac Ioanei pe plac, am strâns din dinţi şi am acceptat.
Ne-am făcut socoteala şi toată povestea asta ne va costa în total sub 400 de euro. O săptămână la Londra, care este una dintre cele mai scumpe capitale din Europa, este incredibil de ieftin. Într-adevăr, nu se ratează o astfel de ocazie, mai ales dacă putem obţine bilete ieftine de avion. Având în vedere anotimpul şi locul vacanţei noastre, foarte probabil, va ploua toată săptămâna, dar nimic nu-i perfect pe lume.
Când mă gândesc că părinţii Ioanei pot pune pe tapet problema mariajului, de parcă ei ar urma să se căsătorească, parcă-mi scade entuziasmul. E drept că ei ne şi vedeau soţ şi soţie după numai 3 luni de la începutul relaţiei noastre, mai ales că prietena mea a acceptat repede să se mute împreună cu mine. Dacă până acum părinţii ei au făcut doar vagi aluzii la iminenţa căsătoriei, probabil că acum nu vor scăpa prilejul de a vorbi serios cu noi pe tema asta.
Însă deocamdată nici cu Ioana n-am discutat despre căsătorie. Presupun că ea aşteaptă s-o cer de soţie. O s-o fac şi pe asta, ştiu că trebuie să ne oficializăm relaţia, deşi pare a fi doar o formalitate, după patru ani de când formăm un cuplu şi toată lumea ne priveşte ca atare. Şi atunci, de ce am emoţii când îmi aduc aminte de asta?
Ha ! Ha ! Acum precis te framanti daca sa o ceri in casatorie la Lndra. Am vazut un videoclip odata in care cineva a rugat insotitorii de bord sa roage pilotul unui avion comercial sa ceara in casatorie prin interfon pe prietena lui din partea lui dupa ce a facut anunturile alea comune de gen suntem la altitudine de croaziera, zborul nostru va dura aprox 2 ore, la Londra se asteapta o vreme frumoasa, va rugam sa va relaxati si aveti voie sa va ridicati de pe scaune, insa sa nu uitati totusi sa stati cu centurile legate atunci cand reveniti sa va asezati la locul dvs…si acum un ultim anunt inainte ca insotitorii de bord sa va ofere racoritoare, o intrebare din partea pasagerului Ionel din randul 7 de la geam catre pasagerul Lucia din randul 7 de la mijloc, “draga Lucia, doresti sa te casatoresti cu mine ?”
Sper ca nu am dat spoiler tocmai la discursul pe care il pregateai tu !
P. S. Oricum nu se potriveste pt ca in cazul tau, Ioana ar fi cea care ar sta pe locul de la geam si tu ala care sta inghesuit pe locul de la mijloc !
Frumoasă iniţiativa lui Ionel, dar eu n-aş fi făcut asta. Aşa ceva faci dacă vrei spectacol şi eşti sigur de răspunsul afirmativ. Altfel, se putea pomeni cu un refuz, cum a păţit un individ, care la pauza unui meci important de fotbal american a ceut-o pe prietena lui de soţie în faţa unei asistenţe record. Omul o dusese la centrul terenului şi tipa nu ştia la ce să aştepte. Când el s-a lăsat într-un genunchi şi i-a întins inelul, ea i-a spus o frază scurtă, i-a întors spatele şi a ieşit de pe stadion…
Ha ! Ha ! Deja iti faci fantezii ca poate vei fi si tu refuzat ! Ai vrea tu sa patesti ca ala de pe stadion ! (Glumesc, desigur.)