Conform definiţiei, gelozia e un sentiment de emoţie chinuitoare și obsedantă provocat de bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îţi este necredincioasă. Ea mai poate fi un sentiment amestecat cu invidie, pizmă sau teamă de a fi depășit în realizări. Sentimentul apare mai intens la acele persoane care revendică faptul că ar fi proprietarul persoanei care vrea să-l părăsească. Dacă dragostea e oarbă, gelozia orbeşte! Specialiştii sugerează că gelozia poate cauza orbire emoţională auto-indusă la femei.
În general femeile sunt geloase pe fapte închipuite sau reale de necredință de natură emoțională: “O iubeşti?!” Pe când bărbații sunt geloși de regulă pe fapte închipuite sau reale de necredință de natură sexuală: “Te-ai culcat cu el?!” Psihologii spun că aceste diferenţe apar fiindcă bărbaţii nu pot controla materialul genetic al copiilor născuţi de partenerele lor. Pe de altă parte, femeile vor să se asigure de susţinerea tatălui, care pune la dispoziţie adăpostul şi hrana pentru copiii ei.
Creierul are un lob al geloziei
Un grup de cercetători japonezi a anunţat că a fost identificată zona specifică din creier care controlează impulsurile de gelozie. Aceeaşi parte a creierului care simte durerea fizică e responsabilă şi de percepţia geloziei. De aceea sentimentul acesta pare atât de dureros.
În cursul unui experiment, 19 studenţi au fost monitorizaţi în timp ce discutau despre rivalii lor în dragoste. Scanarea cerebrală a subiecţilor a dus la identificarea unei părţi a lobului frontal care a devenit mult mai activă în timpul testelor.
De asemenea, aceiaşi studenţi au fost rugaţi să citească o scrisoare fictivă în care rivalii lor arătau că suferă o imensă decepţie amoroasă, rezultatul subliniind o activitate intensă în zona creierului asociată cu sentimentele de fericire. Astfel putem înţelege mai bine de ce pe unii îi fericeşte ghinionul altora.
Gelozia este o emoţie umană normală şi mulţi dintre noi o simţim măcar în doze mici la un moment dat. Putem spune că un strop de gelozie nu face rău nimănui. Devine o problemă dacă eşti consumat de gelozie. Dacă nu înveţi s-o controlezi, îţi va distruge relaţia şi-ţi va face viaţa grea.
Cei care suferă de gelozie extremă se simt inferiori faţă de alţii, nu mai au stimă faţă de sine şi sunt convinşi că unicul fel de a fi fericit este de a avea ceea ce au alţii şi lor le lipseşte.
Trebuie să recunoaşteţi că sunteţi geloşi
Dacă ceva îţi declanşează gelozia, trebuie să recunoşti faţă de tine însuţi că ceea ce simţi e gelozie. E necesar să analizezi obiectiv dacă reacţia ta e rezonabilă. Încearcă să înţelegi motivele geloziei tale. Poate că ai avut parte de o trădare şi ţi-e greu să mai ai încredere în ceilalţii. Gelozia poate fi controlată foarte uşor. Gândeşte-te la altceva! Vorbeşte deschis cu partenerul despre sentimentele tale!
Gelozia masculină îşi are originea în anxietate şi teamă. Dacă se simte vulnerabil în relaţie, bărbatul va acuza pentru a se apăra de posibilitatea de a fi rănit. Acesta se gândeşte mereu la parteneră ca şi cum ar fi dependent de un drog.
Partenera trebuie să fie atentă la semnalele periculoase ale posesivităţii: bărbatul îi spune cum să se îmbrace, îi controlează banii şi felul în care pleacă de acasă, decide cu ce prieteni se poate vedea. Bărbatul gelos doreşte femeia doar pentru el: nu vrea s-o împartă nici măcar cu familia.
Femeile care au fost respinse în copilărie sau care au experimentat trădarea, în viaţa de adult pot avea sentimente puternice de gelozie. Acestea pot apărea şi din cauza insecurităţii personale şi a absenţei stimei faţă de sine.
Cum se poartă o femeie geloasă? Te caută frecvent la telefon. Spune că se simte mai bine dacă ştie unde eşti tot timpul, dar de fapt vrea să ştie unde şi cu cine eşti. Va suna noaptea, cu scuza că se gândea la tine sau că doreşte să-ţi spună “te iubesc” de noapte bună.
Femeia posesivă va încerca să te izoleze. E nemulţumită când vă întâlniţi cu prietenii sau sunteţi în vizită la familia ta. Spune că este îndeajuns să fiţi doar voi doi.
Ea va căuta indicii ale infidelităţii printre lucrurile personale ale iubitului. Femeia geloasă e adesea ruşinată de sentimentele ei. Dacă insişti, îţi va spune că poate nu-i place că ai vorbit cu fosta ta iubită ori ai petrecut seara cu prietenii şi n-ai sunat-o.
Dacă e geloasă, stă cu braţele încrucişate şi pare cătrănită. Alt semn este ignorarea totală, se întoarce cu spatele la tine, vorbeşte cu altcineva, nu-ţi răspunde la telefon, refuză sexul, ba chiar poate deveni violentă.
Gelozia nu-i o dovadă de dragoste, ci o manifestare a neîncrederii în sine. O persoană se simte aşa nu pentru că iubeşte, ci pentru că n-are încredere în sine ori în ceilalţi şi se teme să nu fie abandonată. Câteodată, cauzele sunt reale: partenerul s-a îndepărtat de tine sau chiar s-a implicat într-o altă relaţie. În acest caz, poate a venit vremea pentru o reevaluare a relaţiei voastre.
Ce e de făcut?
E bine să nu reacţionezi la primul impuls. Conştientizează că problema e la tine şi nu la partener. Cel mai adesea gelozia este o reacţie la ceea ce ne imaginăm că ar putea fi. Are mai multă legătură cu relaţiile din trecut decât cu prezentul.
Trebuie să te preţuieşti şi să te accepţi aşa cum eşti. E indicat să nu te subapreciezi. Poate te ajută să faci o listă cu calităţile tale. Găseşte-ţi un hobby şi fă-ţi mai mulţi prieteni. Vei căpăta mai multă încredere în tine însuţi.
Dacă îţi vin gânduri negre legate de fidelitatea partenerului, încearcă să-ţi pui ţie întrebări şi să vezi dacă sunt întemeiate suspiciunile. Cel mai adesea, nu mai sunt plauzibile dacă judecăm lucrurile cu calm.
Ar trebui să nu te simţi jignit că partenerul este gelos. Problema nu este că nu are încredere în tine, ci în sine însuşi. Trebuie să-i dai mereu dovezi de iubire şi de admiraţie, aşa încât să se simtă tot timpul iubit şi apreciat.
Cred ca e inofensiva in doze mici. Ba chiar dezirabila. In cantitati mari insa…nu poate duce la ceva bun.
E adevărat, Laura, e bine să ne ferim de orie fel de extreme.
Si cat de usor este de spus sau de scris 🙂
Gelozia este incurabila. Poate fi insa educata si tunuta sub control, dupa parerea mea.
Dar cine are microbul asta in sange, greu scapa de el.
Ai perfectă dreptate!
Aşa e, cu vârsta devenim mai temperaţi în reacţii.
Eu nu cred că gelozia este neapărat incurabilă, aş zice că în majoritatea cazurilor e apanajul tinereţii. Apoi, odată cu vârsta mai vine şi niţică înţelepciune, te schimbi, capeţi încredere în tine şi în cel de langă tine şi în general începi să vezi lucrurile altfel.
Desigur, există şi extremele, care într-adevăr poate că sunt incurabile.
Cand cei doi se cunosc foarte bine, iar gelozia apare, imediat iese n evidenta si trebuie “tratata” imediat altfel ia amploare nu se stie ce si cine o alimenteaza, prin comunicare exista o sansa sa potolesti microbul.
Gelozia e o boală grea. Bine că nu-i molipsitoare!
Am auzit multe femei spunând că gelozia bărbaților este dovada clară că aceștia le iubesc la nebunie, ceea ce mi se pare aberant. Este o boala, așa o consider eu. Complexele de inferioritate, nesiguranța și neîncrederea în partenerul de viață alimentează manifestările de gelozie. Dacă cel (cea) acuzată încearcă să explice sau să dovedească că acuzațiile nu sunt adevărate, nu este bine și toată povestea poate lua o întorsătură urâtă, iar dacă tace încercând astfel să evite cearta, este și mai rău.
Da, Mihaela, ai dreptate, chiar e o boală.
Totuși puțină gelozie trebuie. Pentru că atunci apare altă problemă în cuplu. Indiferența.
În orice relație sănătoasă, acțiunile unuia îl afectează pe celălalt.
Oricum, cu gelozie sau nu, infidelitatea poate să intervină. Și asta nu ține neapărat de faptul că „își caută în altă parte ce nu are acasă”.
Adevărat, un pic acolo, trebuie…
Prin adolescenţă eram super geloasă. Am avut un prieten pe la 16 ani pe care-l terorizam efectiv. Cred că a rămas cu sechele. Dar pe măsură ce am crescut, mi-a venit şi mintea la cap. Chiar e o boală gelozia, dar te poţi vindeca de ea atâta timp cât conştientizezi că tu ai o problemă şi nu partenerul.
Aşa-i. Şi zici că te-ai vindecat?
Stai să-ţi vezi marea iubire strîngând altă fată la piept, că-ţi revii…
Dar nu-i posibil, el te iubeşte!
Eu sunt geloasa desi uneori ma mint singura ca nu, dar am invatat sa ma controlez (cat de cat) asta daca nu exista motive serioase de gelozie, caaaaaaaa altfeeeeeel, e jale! :))
A cui jale?
E boala adevarata. Am avut o matusa, maritata cu un ins foarte gelos. A dus langa el o viata ca vai de capul ei…fie-i tarana usoara…
Tu nu te regăseşti pe aici, un pic aşa?