Înainte de a-şi educa propriii copii, părinţii sunt cei care trebuie educaţi. E nevoie ca aceştia să înţeleagă faptul că odraslele lor pot adormi uşor şi fără să fie ţinuţi în braţe şi legănaţi. Altfel, copiii vor asocia somnul cu aceste senzaţii şi ulterior le va fi mai greu să se înveţe să adoarmă singuri. Mulţi părinţi sunt tentaţi să spună că au nişte copii cu totul deosebiţi, pe care trebuie să-i ia în braţe, ca să adoarmă. Se înşală. Nu-i bine să-ţi adormi copilul în braţe.
Bineînţeles, trebuie ca părinţii să le asigure copiilor întregul confort necesar, să fie convinşi că nu le e foame, sunt sănătoşi şi au pampersul curat. La început, toţi copiii plâng, dacă se trezesc din somn. Părinţii trebuie să plece de la premiza că nu-şi abandonează pruncii, dacă nu-i iau automat în braţe.
Încurajându-i mereu, cei mici vor învăţa să doarmă fără ajutorul adulţilor. Folosirea unei păturici sau a unor jucării de pluş este eficientă, fiindcă rămân în pătuţ şi copiii le au la îndemână atunci când se trezesc.
Cum se învaţă copiii să adoarmă singuri
Specialiştii au pus la punct o tehnică eficientă care îi va ajuta pe copiii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 3 ani să se obişnuiască să adoarmă fără ajutorul adulţilor. Copiii trebuie duşi în pătuţ treji sau toropiţi după o seară liniştită. Adultul îi urează „noapte bună!” şi iese din cameră, lăsând o lumină de veghe aprinsă. În cazul în care copiii încă scâncesc după două minute, adultul se va reîntoarce.
Trebuie să nu aprinzi lumina şi să laşi copilul în pătuţ. Chiar dacă tentaţia e mare, să nu-l iei în braţe şi să nu cedezi insistenţelor pentru „încă o poveste”, „încă puţin lapte” sau „stai lângă mine!”, căci cei mici au o imaginaţie debordantă, când încearcă să amâne culcarea. Poţi să-ţi consolezi odrasla prin vorbe şi mângâieri pe spate sau pe frunte, pentru a-i arăta că e în siguranţă. Toate acestea trebuie să nu dureze mai mult de două minute.
Dacă totuşi copilul continuă să plângă sau să te strige, trebuie să nu reacţionezi imediat, ci să aştepţi puţin mai mult înainte de a te întoarce în camera lui. Aplicarea acestei metode este mai dificilă pentru părinţi, decât pentru copii. Dar dacă adulţii sunt consecvenţi, de obicei, după primele trei nopţi apare o îmbunătăţire semnificativă.
În ce priveşte felul de pătuţ în care ar fi bine să doarmă copilul, pe piaţă sunt o varietate întreagă de modele. Pentru comoditate, apelaţi la internet şi căutaţi patuţuri bebeluşi, dar şi patuturi pliante, transformabile, patuţuri copii etc. Personalul calificat vă poate oferi un sfat competent.
Alungarea viselor urâte
Multor copii de vârste mai mari le e frică de întuneric şi nu pot adormi. Folosirea unei lămpi de veghe poate rezolva problema. Oricum, trebuie să le spui că vei sta pe un scaun lângă pat, până când vor adormi. E bine să nu te atingă, fiindcă se vor obişnui aşa. E de ajuns dacă au jucăria de pluş preferată. După câteva nopţi, mută scaunul mai departe de pat şi mai aproape de uşă.
De-a lungul câtorva nopţi vei muta astfel scaunul tot mai aproape de uşă, iar apoi dincolo de ea. Uşa poate rămâne deschisă pentru copiii care nu coboară din pat. În cel mult trei săptămâni ar trebui să depăşească aceste probleme legate de somn, de temerile nocturne şi copiii să se obişnuiască să adoarmă singuri.
Trebuie respectate orele de culcare. Copiii de peste 2 ani care dorm în pat, nu în pătuţul lor, vor coborî mai tot timpul şi vor veni după părinţi. Cel mai bine ar fi să închideţi uşa până când cei mici vor rămâne în camera lor. Trebuie să le spuneţi că vor avea uşa deschisă dacă nu vor mai ieşi din cameră.
Tentaţia părinţilor e aceea de a intra în cameră pentru a-şi consola odraslele. E o tactică greşită. Trebuie să rămână afară, dar le pot vorbi prin uşa închisă, neapărat cu voce liniştită, la intervale regulate de timp. Aceste intervale vor creşte tot mai mult. Sunt cazuri în care copiii adorm pe podea lângă uşă, doborâţi de somn. Părinţii trebuie să nu-şi facă procese de conştiinţă. În cele din urmă, copiii vor învăţa să adoarmă singuri în pătuţul lor.