Înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, „Recomandările săptămânii”.

M-am hotărât să înfiinţez o rubrică duminicală permanentă, intitulată, cel puţin momentan, „Recomandările săptămânii”, din lipsă de originalitate, în care să atrag atenţia asupra unor postări care au apărut în săptămâna care tocmai s-a scurs. Desigur, subiectivismul are un rol marcant. Asta nu înseamnă că îmbrăţişez în totalitate ideile care se desprind din ele, dar cred că sunt interesante şi vă îndemn să le citiţi.

Călin Precup ne vorbeşte despre un contract la fel de bolnav ca politicienii care l-au conceput: „Să spui că mineritul generează dezvoltare durabilă e ca şi cum ai spune că Hitler ar fi meritat premiul Nobel pentru pace. Este ceva absolut fără noimă, ceva ce doar o minte bolnavă poate debita… Odată încheiată exploatarea resurselor, peisajul rămas este unul dezolant; clădiri şi oraşe întregi abandonate, zone practic moarte…

Sunt împotriva acestui proiect din mai multe motive: …este încălcat grav… dreptul de proprietate, compania având dreptul să exproprieze pe oricine are terenuri în zonele sale de interes; ‘reconfigurarea perimetrului exploatării’ este iarăşi ceva absurd, practic compania se poate întinde până unde vrea ea; în acest caz, Ponta ar putea să îi cedeze România cu totul; contractul încheiat între statul român şi RMGC pecetluieşte un furt de mari proporţii… corupţia este elementul-cheie de care s-a folosit RMGC…”.

Răzvan Mateescu ne prezintă ghidul protestatarului isteţ: „Liniștea pașnicilor locatari de pe banala stradă Roșia Montană din cartierul Militari a fost tulburată… de hotărârea fermă a protestatarilor anti-RMGC de a-și începe mitingul tocmai de aici. Astfel, lunga, dar atât de îngusta stradă, înțesată de lăcățele, lanțuri și panouri tip: ‘Nu parcați, tai cauciucuri!’, a devenit punctul de plecare al ecologiștilor…

Pe harta Bucureștiului, însă, mai sunt și alte străzi și piețe ale căror denumiri date de edili ar putea fi sămânță de miting. Spre exemplu, părinții nemulțumiți de alcocația mizeră de 9 euro, pe care o primesc copiii lor, ar putea, foarte bine, să stârnească un miting de protest în fața Parcului Copilului… Iubitorii de maidanezi, ca și cei care-i contestă, ar trebui, în mod normal, să se strângă la Gara Cățelu”.

Răzvan Ianculescu recunoaşte că e dependent de diverse lucruri: „Dependenţa reprezintă o starea de subordonare… Întotdeauna optez pentru a face sau a nu face ceva în funcţie de capacitatea de a-mi satisface dependenţele… Deşi urăsc somnul, recunosc, sunt dependent de somn. Nu aş putea să trăiesc fără el… Recunosc, sunt dependent de apă, de muzică şi de cafea… Recunosc, sunt dependent de oamenii care-mi zâmbesc mereu; de cei care au întotdeauna atitudine pozitivă… Viaţa este goana după satisfacerea dependenţelor”.

Adelinailiescu vrea să înfiinţeze un nou partid, aşa că ne întreabă cine semnează adeziunea: „Astăzi facem politică! Staţi, nu daţi cu huo… Înfiinţăm un partid al celor frământaţi de dileme permanente, un fel de ‘tineri şi neliniştiţi ideologic’. Adică dacă toţi se aliază… pe cumetrii şi nepotisme, pe minorităţi şi discriminări… de ce nu ne-am alia şi noi pe bază de trepidaţii neuronale…

N-avem nicio treabă cu dreapta sau cu stânga, suntem ambidextri, nu jucăm nici pe centru, nici pe extreme, nu-i fugărim pe comunişti cu secera într-o mână şi ciocanul în cealaltă, dar nici nu alergăm înnebuniţi după profit capitalist! Noi doar gândim! Gândim profund şi cam în derivă, ne zbatem… de nu mai ştim de capul nostru de atâtea dileme. Suntem gânditori sau dilemandroşi? …Zic să-i spunem totuşi partid, că SRL nu prea e rentabil, ne pune fiscul impozit şi pe idei”.

Emil Călinescu se opune scrierii numai cu litere mici: „…Dacă scrii DOAR cu litere mari, se cheamă că ţipi. Cum se cheamă însă atunci când scrii cu litere mici? DE CE scriu unii oameni doar cu litere mici? …O primă explicaţie ar fi cea mai banală: de lene… Din punct de vedere psihologic, aş spune că e o persoană care detestă orice fel de regulă, inclusiv regulile gramaticale, …care contrazice doar de dragul de a nu fi de acord…

A scrie cu literă mică înseamnă lipsă de respect… faţă de interlocutor/cititor, faţă de ceea ce scrii… De fapt, oamenii care fac asta îşi maschează erorile gramaticale… E un soi de şmecherie: îţi arăt din start cine sunt, să nu ai pretenţii de la mine”.

Cotos strigă indignat la onor aleşii noştri: „După ce că nu faceți nimic…, mai vreți și anumite favoruri din partea acestui popor! Mi-e scârbă de voi și nu sunt singur, mă jegoșilor! Vă faceți farmacie proprie în parlament, de unde vreți să cumpărați medicamentele cu 20% sub prețul pieței… Bă, voi sunteți nebuni?! Sistemul sanitar se zbate în rahat și vouă vă arde de reduceri la medicamente… Sfidați legea, bunul simț și alegătorii”.

Spanac ne dezvăluie ce ne învaţă serialele TV de astăzi: …Dacă ar fi să trăim numai cu informațiile preluate de la televiziune, am avea o realitate distorsionată… Iar acest lucru poate fi demonstrat prin analiza a cinci seriale clasice… Fetele din serial (Grey’s Anatomy) au relații în devălmășie, cu doctori însurați, neînsurați, pacienți, vizitatori…

Ești psihopat și ai tendințe criminale? Nicio problemă, vizionează Dexter… Învață cum să omori oameni fără sa te prindă poliția… House M.D sau cum să fii țâfnos și mârlan zi după zi… Nu îți place la școală și ai note mici? Învățatul este pentru ‘losers’ si tot ce zic profii te plictisește? Ei bine, acesta (Breaking Bad) este un serial pentru tine… True Blood ne învață că anormalul sau supranaturalul este normal și este printre noi, asta pe lângă o tonă de obscenitate.