Durata medie a unei căsnicii în România e de doar 13 ani, cu observaţia că divorţul apare cu frecvenţa cea mai mare în rândul persoanelor din grupa de vârstă 35-39 de ani. Anul trecut, s-au pronunţat 27.188 de divorţuri. Vă propun un top al motivelor de divorţ observate de specialiştii de pe tot globul.

1. Infidelitatea. Un cercetător ceh a ajuns la concluzia că, în timp ce bărbaţii hiperactivi sexual, cu mai multe partenere, pot îmbătrâni prematur, în cazul damelor, fenomenul e exact invers. Monotonia pe care o presupune sexul cu acelaşi partener induce în timp o stare de apatie. Dimpotrivă, o aventură extraconjugală poate readuce  tonusul ideal pentru organismul feminin.

Totuşi, existenţa unui amant în viaţa unei femei măritate presupune riscuri şi încordare nervoasă care îi dereglează organismul. E important modul în care femeia adulteră îşi stăpâneşte starea de spirit, fiindcă nu atât teama e cea care o afectează negativ, cât intensitatea emoţiei trăite, ştiind că poate fi prinsă şi eventual expusă la oprobiu în familie şi în societate.

Majoritatea oamenilor sunt atraşi de creşterea adrenalinei, care îi face „mai vii”. Acesta e un motiv comun pentru toate persoanele care devin adultere, indiferent de sexul lor. Desigur, există o mulţime de alte motive de apariţie a infidelităţii, despre care am comentat în alte articole: gelozia, răzbunarea, ruperea monotoniei, dulceaţa fructului oprit etc. În 2014, românii au invocat ca motiv de divorţ infidelitatea partenerului în 678 de cazuri.

2. Alcoolismul. Scenariul clasic presupune că bărbatul vine beat acasă şi devine arţăgos, aşa că îşi ia nevasta la bătaie. Consumat în exces, alcoolul poate fi un motiv serios de divorţ, mai ales când femeia e beţivă. Aşa concluzionează un recent studiu norvegian. Astfel, riscul de divoţ e de trei ori mai ridicat pentru un cuplu în cazul în care femeia consumă băutură în exces, decât pentru un cuplu în care ambii parteneri beau moderat.

De altfel, societatea e mai tolerantă cu bărbaţii beţivi şi sancţionează mai aspru femeile atinse de viciul beţiei. Cel mai adesea, femeia aflată în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile de mamă riscă mai mult să-şi vadă soţul părăsind-o. Viaţa e mai complicată decât scenariul clasic, ambii parteneri ai cuplului putând cădea pradă dependenţei de alcool. În tot cazul, în România, 604 mariaje s-au destrămat din cauza alcoolismului.

3. Certurile dese şi violenţa fizică. Violenţa domestică e un subiect delicat pentru cei mai mulţi oameni. Se presupune că ea e victima lui. Astfel, dacă membrii unui cuplu încep să se certe în văzul lumii, iar el o agresează pe femeie, de obicei, mai multe persoane îi iau apărarea femeii neajutorate.

În schimb, dacă el devine victima femeii, care îl bruschează şi-l loveşte, cei din jur sunt cuprinşi de ilaritate şi nimănui nu-i trece prin cap să-l apere pe bărbat. Şi totuşi, 40% dintre cazurile de violenţă domestică au ca victime bărbaţii.

Însă oricine ar fi victima, certurile şi violenţa în cadrul cuplului pot duce la ruperea relaţiei. Oricum, 534 de cupluri din România s-au separat din cauza violenţei conjugale.

4. Singurătatea în doi. Lipsa de comunicare erodează relaţia tot mai mult, iar distanţa dintre parteneri se măreşte şi poate duce la divorţ. De multe ori cei doi se contrazic şi se ceartă din orice, aşa că mai bine tac, fiecare se închide în sine, pentru a nu-l supăra pe celălalt.

Sau, pur şi simplu, cei doi nu se mai ascultă unul pe celălalt şi dispare empatia, participarea la emoţiile partenerului. Fiecare îşi analizează singur starea. Nu mai simte niciun imbold de a vorbi despre lucrurile despre care fiecare crede că sunt prea intime pentru a fi împărtăşite. Există şi multe alte motive care duc la singurătatea în doi: stresul cu care fiecare vine de la serviciu, oboseala fizică şi psihică etc.

5. Lipsa atenţiei. Se ştie că, de obicei, femeia vorbeşte, iar bărbatul nu ascultă. În cazul ambilor, există explicaţii biologice, care trebuie înţelese şi acceptate. Sunt diferenţe hormonale nete între sexe. Estrogenul si progesteronul sunt hormoni preponderent feminini şi datorită lor apare sentimentul matern dar explică şi diplomaţia femeilor. Prin comunicare verbală, damele se liniştesc, îţi recapătă echilibrul emoţional.

Pe de altă parte, testosteronul e un hormon preponderent masculin. Prezenţa acestuia în organismul bărbatului poate explica tendinţa lui către agresivitate, nevoia de a acţiona independent, dar şi raţionalitatea şi disimularea trăirilor. Spre deosebire de femei, care au atenţie distributivă, masculul nu poate face două lucruri deodată. Dacă se uită la un meci de fotbal, nu-şi poate asculta consoarta în acelaşi timp.

Bărbatul nu-i atent la detalii. El nu-şi aminteşte, de pildă, ce culoare avea rochia ei, pe care apoi s-a chinuit să i-o dea jos prima oară. Femeia, în schimb, poate descrie în amănunt un individ văzut în treacăt. Şi mai are o calitate care lui îi lipseşte: o proaspătă mamă poate dormi dusă uneori chiar şi dacă lângă ea se sparge o sticlă, în schimb, se trezeşte la primul scâncet al copilului.

6. Lipsa suportului emoţional. Noi toţi avem nevoie de încurajare. Atunci când unul dintre parteneri se manifestă cumva, are nevoie de o reacţie, aşteaptă un răspuns din partea celuilalt. Adesea, chiar şi un răspuns perceput ca fiind negativ, e preferat lipsei de reacţie.

De cele mai multe ori, poate fi îndeajuns sprijinul moral. Un zâmbet, o vorbă bună, o privire pot spune mai mult decât un noian de cuvinte. Fiecare trebuie să aibă o reacţie pozitivă, de încurajare şi susţinere faţă de partenerul de viaţă.

Sursa ideii: aici

Comments

comments